Olda: 1
Amoru-și are harul său
: Traducere în limba română de Petru Cărare Vers 2009-06-30 (9799 megjelenítések)
Balada
: Vers 2005-06-27 (10448 megjelenítések)
Balada ziselor mărunte
: Vers 2008-09-09 (9294 megjelenítések)
Balada adevărurilor false
: Vers 2008-09-09 (10939 megjelenítések)
Balada apelului
: Vers 2008-09-09 (7633 megjelenítések)
Balada bunei învățături
: pentru cei cu viața păcătoasă Vers 2008-09-09 (10109 megjelenítések)
Balada concursului de la Blois
: Vers 2008-09-09 (8240 megjelenítések)
Balada de încheiere a Testamentului Mare
: Vers 2008-09-09 (8472 megjelenítések)
Balada doamnelor din alte vremuri
: Vers 2002-07-16 (50809 megjelenítések)
Balada domnilor de altădată
: Vers 2006-06-09 (10143 megjelenítések)
Balada franco-latină
: Vers 2008-09-09 (9464 megjelenítések)
Balada limbilor poznașe
: zisă și a blestemelor Vers 2002-06-26 (12413 megjelenítések)
Balada lui Villon pentru trupeșa Margot
: Vers 2008-09-09 (10638 megjelenítések)
Balada muierilor pariziene
: Vers 2005-08-26 (9839 megjelenítések)
Baladă prin care Villon cere tuturor iertare
: Vers 2008-09-09 (10149 megjelenítések)
Balada proverbelor
: Vers 2008-09-09 (9695 megjelenítések)
Baladă șugubeață despre crâșmari
: Vers 2011-12-03 (18740 megjelenítések)
Baladă veselă despre crâșmari
: Vers 2002-06-20 (17223 megjelenítések)
Ballade de merci
: Vers 2005-10-04 (8582 megjelenítések)
Ballade des femmes de Paris
: Vers 2005-09-08 (10023 megjelenítések)
Ballade finale
: Vers 2005-07-03 (10452 megjelenítések)
Cearta dintre inima și trupul lui Villon
: Vers 2008-09-09 (9704 megjelenítések)
Chanson
: Vers 2005-07-03 (7310 megjelenítések)
Contrazicerea lui Franc Gontier
: Vers 2008-09-09 (7291 megjelenítések)
De doua ori balada
: Vers 2005-05-09 (10397 megjelenítések)
Double ballade
: Vers 2006-07-15 (14748 megjelenítések)
Epistolă către prieteni
: Vers 2008-09-09 (8169 megjelenítések)
Epitaful lui Villon în formă de baladă
: Vers 2008-09-09 (9909 megjelenítések)
Frumoasa învățătură a lui Villon
: dată copiilor pierduți Vers 2005-08-02 (12426 megjelenítések)
Le débat du cœur et du corps
: Vers 2010-10-16 (7549 megjelenítések)
Patruversul
: ( pe care l-a făcut când a fost osândit la moarte) Vers 2002-06-26 (12226 megjelenítések)
Pe dosul scrisorii
: Vers 2008-09-09 (7674 megjelenítések)
Petiție la ducele de Bourbon
: Vers 2008-09-09 (8188 megjelenítések)
Pricina sau balada Soartei
: Vers 2008-09-09 (8232 megjelenítések)
Și câte taine i-am deschis...
: Traducere în limba română de Petru Cărare Vers 2009-06-30 (8066 megjelenítések)
Tanguirea frumoasei coifarite
: Vers 2005-06-08 (11161 megjelenítések)
Versuri pe tabloul unui primitiv
: Vers 2008-09-09 (8523 megjelenítések)
Olda: 1 |
|

|
|
|
Önéletraj François Villon
François Villon (cca.1431 - cca.1474) a fost unul dintre primii mari poeți ai Franței.
1431-probabil la începutul verii se naște Francois de Montcorbier, zis Villon.
1441-Francois Villon, care locuia cu mama sa într-o mahala de lângă mănăstirea Cordelierilor, e adus de către aceasta în casa canonicului Guillaume Villon, unde se stabilește. Poetul își începe studiile la Universitatea din Paris.
1449-Villon este declarat absolvent al Universității.
1451-Celebra strămutare a pietrei numite Pârțul-Dracului din fața casei domnișoarei de Bruyeres, bătrâna pizmașă și rea de gură. Autori: Villon și prietenii săi. Datorită relațiilor canonicului Guillaume Villon, F. Villon îl cunoaște pe Robert D'Estouteville, Marele Prevot al Parisului, și cunoscând-o pe Ambroise de Lore, soția lui Robert scrie Balada dăruită de Villon unui gentilom abia însurat, ca s-o trimită soției sale cucerite cu sabia. Obține iertarea sa și a prietenilor săi.
1452-În urma episodului mai sus amintit, episod cu grave urmări pentru făptași, Francois Villon scrie romanțul Pârțul-Dracului, care nu s-a păstrat.
Între 4 mai și 26 august Villon susține examenul de licență și e declarat Magistru în Arte.
Poetul fuge din Paris și rătăcește prin Franța circa 8 luni.
1456-Ca urmare a Jalbelot sale, F. Villon primește două Cărți de iertare pentru uciderea preotului Sermoise: una din partea regelui Carol al VII-lea, de la Saint-Pourcon, unde se afla Marea Cancelarie, și a doua de la Paris și rătăcește prin Franța circa 8 luni.
1456-Villon împreună cu prietenii săi pune la cale spargerea de la Colegiul Navarra din Paris, soldată cu furtul a 500 de scuzi de aur. Villon fuge la Angers.
1457-Villon e găzduit de către Rene I, rege al Neapolelui și al Siciliei. Ajunge în ținutul Poitou la cele două doamne care l-ar fi învățat graiul poictevin, doamne cu nume necunoscut. Pleacă spre Blois, unde ducele Charles d'Orleans își avea curtea, dar până să ajungă la destinație, este arestat. Nu se știe de pentru ce.
Pentru că Ducelui Charles i se naște o fetiță, toți deținuții din ducat sunt eliberați. Printre ei și Villon. Scrie balada : balada : Spusă la nașterea Mariei.
1458-La Blois are loc un concurs de poezie pe tema "Cad mort de sete - alături de fântână", temă dată de Ducele d'Orelans. F. Villon e declarat învingător. Balada se intitulează : Balada lui Villon, zisă a întrecerii de la Blois.
1459-F. Villon e la Moulins, la ducele Jean de Bourbon, vărul ducelui d'Orleans care îi dăduse o scrisoare de recomandare
1460-Villon pleacă de la ducele Jean și rătăcește prin ținuturile megieșe cu ținutul Orleans.
1461-Poetul se întâlnește cu Colin de l'Escaille și se presupune că au spart biserica din Bacon. Colin e prins și spânzurat. La marginea orașului Meung-sur-Loire (Mehun). Villon scapă prin fugă, dar în scurt timp este arestat și trimis la ocna din Mehun, unde este torturat din ordinul episcopului Thibault d'Aussigny. Ludovic al XI-lea, noul rege al Franței, trece prin Mehun și conform obiceiului timpului, toți deținuții sunt eliberați, deci și Villon. După eliberare, Villon pleacă la Paris și stă în casa mamei sale.
1462-Poetul din casa mamei sale și fiind recunoscut este arestat pentru spargerea de la Colegiul Navara, Unchiul său achită daunele ce i se imputau poetului și acesta este eliberat. Din nou poetul este arestat din cauza unor prieteni de chef ce l-au înjunghiat pe notarul pontifical Ferrebouc. Deși nu are nici o vină , este condamnat la moarte prin spânzurătoare, împreună cu prietenii săi. În închisoare scrie celebrul Patruvers, Epitaful în chip de baladă, cunoscut sub numele de Balada spânzuraților. Decalră apel împotriva sentinței de condamnare. Scrie Balada apelului lui Villon.
1463-Curtea Parlamentului Franței îi admite apelul, dar prin sentința pronunțată âi comută pedeapsa în surghiun pe 10 ani. Francois părăsește Parisul și dispare. Nimeni nu știe când, unde, cum a murit.
|